M-ai oprit cu toamna în privire
De mi-au rămas aripile pe fruntea ta
Şi-am învăţat să coacem flori de soare
În mâini, când iarba se-odihnea.
Şi dacă-n clipa asta ne-am găsit în soartă,
Ne-a dăruit un bulgăr de petale
Sfârşitul iernilor şi-l poartă
Ca pe-o icoană în toamnele tale.
Se rup frunze
RăspundețiȘtergeresi cad uscate,
vantul se-opreste
si pasarea tace.
Timpul, nu stiu
s-a oprit sau trece,
nu aud ceasul
si linistea zace.
Imi cade stiloul,
cuvintele pier
si lacrimi pe-obraji
nu-mi dau pace.
Tacerea doare (M. Trif)
.
.
Simbioza perfecta intre imagini, versuri, sunete! Marilena, chapeau!