TIMP PARALEL

    Din timpul sfinţilor părinţi,
    Smerită se înalţă noaptea,
    Când noi ne întrebăm cuminţi,
    Cu şoapte în delir, ce-i soarta.
  
    Cresc rugăciuni săpând tăceri,
    Privind spre ceruri din icoane,
    Iubind lumina ce încet de ieri
    Ne-mbracă în cartoane.
  
    Încărcată cu viaţă-n sine,
    O comunicare în firesc
    Leagă crucea dinspre tine
    Timpul paralel şi sufletesc.
  
    Mâna ta binecuvintează,
    Nici o depărtare nu mi-o ia,
    Drum dintr-o tăcere trează
    Între două lumi de pe o stea.
  
    Pleci cu dis-de-dimineaţa
    Într-o ploaie de metanii mari,
    Ca să-mi porţi cu grijă viaţa
    Între răsărituri sus fără hotar.

VOCI

         Urechea-mi stă talangă de cer
         În şoapta zilelor toate
         Cald aşezate în chip de noapte
         Călător duios desenat în echer
         Spune-mi ceva, din de-departe…