marți, 14 decembrie 2010

Poezii dedicate astronautului Dumitru Prunariu

Dintre toti ce-si spun moderatori,unul singur creeaza acest blog!
Intai va vom face placerea sa va oferim aceste versuri,apoi cu permisiunea dumneavoastra,vom transpune versurile in imagini si muzica.


SIMFONIA SFERELOR

SPAŢII OCULARE

Pădure vie
Stelară
Am degetele toate clorofilate
Starea mea de creangă
Gângurit de frunză
Toarce-mă în tine
Lebădândă

Geamănă şoaptei tale
Cu rădăcini
În spaţii oculare…

SEVĂ STELARĂ

Sunt coajă stelară născută
Cu soare în fibră durută
Spaţiul tristeţii pe undă să fiu
Ce-n râu ca salcia străjer viu
Poate aşa adună pământul
Durerile stelelor în praful nimbat
De demult în ascultări pornite
Trezind pe rând ruguri trăite
Sfâşiate-ntr-un destin furat
Întrebând cerul ce-i adevărat
Nimic sau totul din cuvânt
Afli într-o noapte de pământ
Măsurând un adânc stelar divin.


SPERANŢĂ DE VIS

Ai cui suntem
Simfonie de stări
Alcătuim unicate-n doi
Speranţă de vis
Dezlegări în suspine
Încălzind un infinit
Bucuria rodind
Bob după bob
Sufletul în fire
Împlinit cu legământ
Peste zăcăminte
Nedescoperite
În truda sunetelor
Născând
Nedăruit nerostit
Neamului existând.

ÎNSUŞIRI

O floare îmi măsoară creierul
Cu o viteză înspăimântătoare
E primăvară pe aici
Doar sunetul perpetuu de lumină
Suie din adâncuri
Un sentiment
Şi sunt chiar el

SE-NTUNECĂ IARBA

Cum de se-ntunecă iarba
Sub pasul stelei târziu
Umblă tăcerea în ochii tăi
Din galaxii
mii…

Ghiarele crengilor înspre înalt
Cuie bat în cer înstelat
Şi mă ţintesc sub bolta grea
Din broderii
gri...

Gândul mi-l semăn pe-un colţ de stea
Fuge lumina sub umbra ta
Şi stări de apă grea
Din poezii
vii…

CE VRERI

Ce vreri nescrise
Ne-au dăruit
Şi suntem dis-de-dimineţi
Cu tâlc
Duse-n colind
Suflet cu vise arzând
Şi-mi este frig
Doar frig…

VOCI

Urechea-mi stă talangă de cer
În şoapta zilelor toate
Cald aşezate în chip de noapte
Călător duios desenat în echer
Spune-mi ceva, din de-departe…

OCHII

Ochii ţi-i simt întrebători
Din universul spre care pleci
Frunza stejarului în zori
Basmul iveşte rând cu rând
Pe urma pasului din poteci
Umbra alint când tu le treci
Zâmbet dintr-un abis brumărind
Suflet despământenind
Mâna scrie slove de veci
Ca un copil ucis de trecători
Pân-vei uita de muritori.

TONUL LUMII TALE

În grădina sufletului meu,
Privirea ta clorofilează fraze,
Când tac în tonul lumii eu,
Colinde zic sunând din raze.

Şi de te-ascult din umbra ierbii
Cu tresăriri lângă sideful lunii,
Îţi scriu ca-n răsărituri orbii,
Urcând lumini în hora lumii.

Noaptea mi-e un sentiment
Cu privirea gheţii dezgheţate,
Tonuri de penaje cresc fluent,
Demascând tăceri abandonate.

Unde eşti pe chipuri muzicale,
Vama aerului ţi-am cântat,
Înrămând atâtea nopţi din cale
Pe cuvânt rămas nemodulat?

TU EXIŞTI

Tu exişti, de când…
Fire din ochii tăi,
Ca frunza-nchisă de stejar
Cântecul verii îl cheamă...

Eu exist, de când…
Fire din ochii mei,
Ca frunza în noapte,
Iar tu…navigator de vise...

De când…de când…