S-a semeţit pe cer profilul
Toamnei cu mantii-n rubini,
Acolo unde paşii-şi lasă,
Ciorchinii grei transmit lumini.
De dealuri şi-o vâlcea toată
S-a bucurat turnând vopsea
Pe talerele-mbujorate must e
De mult arzând precum o stea.
Musteşte-n ochi rodul de-o vară,
Înmiresmând poveri de rob.
Amurgul în lăzi adulmecă
Piramidal strânşi bob lângă bob.
Răsuflecându-şi verdele,
Când soarele salută-n somn
Ziduri lungi suntem în lege
Cu aromele diurne într-un pom.
Mă doare bobul din ciorchine
Prins în rotunda sfâşiere
A jertfă mândru să se-nchine,
Aşa cum trece o tăcere.
