miercuri, 17 noiembrie 2010

SANCHONIATHON

         Adesea privesc cerul
         Prin ochii tăi sihaştri,
         Scăldându-mă-n misterul
         Atâtor lumi de aştri.
        
         Adesea ţi-ascult cuvântul
         Prin glas de violină,
         Înfiorând pământul
         Cu vraja lui deplină.
        
         Adesea, tu-mi eşti zarea
         Divină ce mă-ngână,
         La fel ca-nfăţişarea
         De taină din fântână.
        
         Adesea-n suflet taina
         Ţi-o legăn printre ceruri,
         Cătându-te sub haina
         Eternelor misteruri.
        
         Iar dulcea bucurie,
         Izvor din ochi albaştri,
         De-a pururi îmi învie
         Edenic dor de aştri.