GÂNDURI

M-ai oprit cu toamna în privire
De mi-au rămas aripile pe fruntea ta
Şi-am învăţat să coacem flori de soare
În mâini, când iarba se-odihnea.

Şi dacă-n clipa asta ne-am găsit în soartă,
Ne-a dăruit un bulgăr de petale
Sfârşitul iernilor şi-l poartă
Ca pe-o icoană în toamnele tale.

LUI CIPRIAN PORUMBESCU

Ascult cum cade o privire
În liniştea pietrei din noi
Cum adunată-n snopii cruzi
Tace-o vioară peste duzi.

Mi-aştept privirile-napoi
Şi-nchid câmpiile în mâini
Cu orizonturi necuprinse
Cu ciutura fântânii neatinse.

LUI GEORGE ENESCU

Fruntea ta e-o ramură pe cer
Pe care-mi poartă muguri clavecinul
E-atâta linişte în mângâiere
Că nici un ceas nu mai respiră
Să te aud cum vii
Să te aud cum vii…

RODIREA DURERII

Cine-mi furaţi iar tăcerea
Îndelung vibrată-n credinţă?
Cu ce dreptul la viaţă e vrerea
Ascunsă  în ziduri de fiinţă?

Acum nu mă vreau întrebată,
Libertatea o cer vameşii cruzi.
Mâna sculptată pe gură, iată,
Este perpetuu  sub ochii uzi.

N-am voce urlată în vânt,
Zidită n-a vrut Creatorul,
În lume ştearsă, doar în cuvânt
Dă mâinii drepte soborul.

Se pare că eu mai am sensul
Despărţirilor din neam...
Cu mine-şi întâlnesc versul
Printr-o nălucă adusă de hram.

Acum urc scara Învierii
Ce o încearcă omul postind,
Iar la sfârşitul răstignirii,
Iisus dă o altă faţă înviind.

DUH DE GRÂU

Întârzieri fără lumină,
Sevă sfântă, duh de grâu,
Mie-mi eşti rudă-apropiată,
Ochiul cum ţi-l simt şi ştiu.

Întârzieri bolborosite,
În zboruri de mirare
Neidentificate în ce am,
Doar sămânţă de culoare.

Întârzieri de nicăieri,
Fără de timp în ceva sfânt,
Uimiri de fire nevăzute,
În pământ neîncăpând.

Întârzieri în noi greoi,
Fantastice reluări în nea,
Linii marcate pe-ascuns:
Parcări de suflet – grânar de stea.

Întârzieri metalice în cer,
Acolo unde crucile-s cărări,
Îmi scriu pomelnicul dat
De nume rânduite spre zări.

Întârzierile, atât de mute sunt...

TIMP PARALEL

Din timpul sfinţilor părinţi,
Smerită se înalţă noaptea,
Când noi ne întrebăm cuminţi,
Cu şoapte în delir, ce-i soarta.

Cresc rugăciuni săpând tăceri,
Privind spre ceruri din icoane,
Iubind lumina ce încet de ieri
Ne-mbracă în cartoane.

Încărcată cu viaţă-n sine,
O comunicare în firesc
Leagă crucea dinspre tine
Timpul paralel şi sufletesc.

Mâna ta binecuvintează,
Nici o depărtare nu mi-o ia,
Drum dintr-o tăcere trează
Între două lumi de pe o stea.

Pleci cu dis-de-dimineaţa
Într-o ploaie de metanii mari,
Ca să-mi porţi cu grijă viaţa
Între răsărituri sus fără hotar.

OCHII

Ochii ţi-i simt întrebători
Din universul spre care pleci
Frunza stejarului în zori
Basmul iveşte rând cu rând
Pe urma pasului din poteci
Umbra alint când tu le treci
Zâmbet dintr-un abis brumărind
Suflet despământenind
Mâna scrie slove de veci
Ca un copil ucis de trecători
Pân-vei uita de muritori.

VOCI

Urechea-mi stă talangă de cer
În şoapta zilelor toate
Cald aşezate în chip de noapte
Călător duios desenat în echer
Spune-mi ceva, din de-departe…

CE VRERI

Ce vreri nescrise
Ne-au dăruit
Şi suntem dis-de-dimineţi
Cu tâlc
Duse-n colind
Suflet cu vise arzând
Şi-mi este frig
Doar frig…