CITIND UN MÂINE

CITIND UN MÂINE

Ascult de-atâtea ori,
De-atâtea ori,
Că sunt doar om,
Să vin cu voi
Şi ţara s-o împart.

Robot eu doar eram,
Credeam ziua
Cu pasul ferm
Rotind o noapte
Şi-n ochiul de departe.

Am ars utilităţi
Sterilizând
Pagini inutile
Ce corectam febril
Şi-n vieţi de moarte.

Mereu eram doar eu
Citind un mâine,
Profesor corector,
Doar un punct greşit
Şi-atunci aş fi murit

FUGA NUMĂRUL UNU

Ce ştii, ce ştii, măi, omule?
Fugi cu primăvara-n spate,
Veghetor de grâie,
Cântărit de departe,
În fluier aduni
Brâie.

Ce ştiu, ce ştiu, măi, omule?
Să ridic braţele-n miezul nopţii,
Îngenuncheată
Pe ştergare ţesute
Cărare
De grădini
Şi bucate.

ŞI MAI CRED...

Frunză-ndârjită-n ţipăt de orgă,
Nu am nevoie de timp liber
Să cred în iubirea din deget.
Cum rugineşte ascult
Un cearcăn de mormânt
Înainte...

Adun singurătate cu morgă
Prin patrafirul din cer
Sub fereastra unui suflet
Sacrificându-mă albit
Printre dosare de cuvânt
Fierbinte...

Misterul din aşchii m-aleargă
Pe-aleile arţarului ce ieri
O frunză-ndârjită pe ţipăt
În golul unei sticle pierit
Cu avânt prin foi plonjând
Cuminte...