OCHII

Ochii ţi-i simt întrebători
Din universul spre care pleci
Frunza stejarului în zori
Basmul iveşte rând cu rând
Pe urma pasului din poteci
Umbra alint când tu le treci
Zâmbet dintr-un abis brumărind
Suflet despământenind
Mâna scrie slove de veci
Ca un copil ucis de trecători
Pân-vei uita de muritori.

VOCI

Urechea-mi stă talangă de cer
În şoapta zilelor toate
Cald aşezate în chip de noapte
Călător duios desenat în echer
Spune-mi ceva, din de-departe…