INTRETAIERI

    ÎNTRETĂIERI
                       Iaşi
  
    Nu se recomandă
    Starea de spirit,
    Iar starea, de fapt,
    Cade bezmetic
    Pe firul ierbii cald.
  
    N-am tematica
    Tresăririi.
    Ziua în pumn
    Mi-a-nvineţit slovele.
  
    Pe-o pagină albă
    Aştern un ochi curat,
    Celălalt îl pierd
    Întretăind realitatea.

ANDANTINO

ANDANTINO
Celic-Dere

Valul e umbra privirii
Clorofilând slove în icoane
La mâna dreaptă
Pământul creşte
În zori aripă
De zi sau noapte
C-un suflet de pază.

CĂLĂTORIE ÎN ESENŢĂ si AMÂNARE ETERICĂ

    CĂLĂTORIE ÎN ESENŢĂ
    Cluj
  
    Suflete al meu,
    Dezleagă
    Taina naşterii mele.
  
    De la-nceputuri
    Cedează
    Cărămizile grele.
  
    Anghelul cere
    Schimbarea
    Sfintei Ana de povară.
  
    Prinde fuga mereu
    Scăparea
    Unui neam de ocară.
  
    Să am gângurit,
    Târând
    Un obuz înfăşat.
  
    În lacrimi înot
    Întrebând
    De ce m-au linşat?
  
    Ce-i viaţa, murind,
    Soro?

        AMÂNARE ETERICĂ
        Sibiu
      
        Nu ştiu să umblu-n peisaj
        Mai lasă-mă să mi se zvânte calea
        Atâtor zboruri moarte de petale...
      
        Nu ştiu să umblu-n peisaj
        Mi-aştept o stare, un cuvânt,
        Cădelniţând prin ploaie...

SPERANTA DE VIS si SPATII OCULARE

        SPERANŢĂ DE VIS
      
        Ai cui suntem
        Simfonie de stări
        Alcătuim unicate-n doi
        Speranţă de vis
        Dezlegări în suspine
        Încălzind un infinit
        Bucuria rodind
        Bob după bob
        Sufletul în fire
        Împlinit cu legământ
        Peste zăcăminte
        Nedescoperite
        În truda sunetelor
        Născând
        Nedăruit nerostit
        Neamului existând.

SPAŢII OCULARE
      
        Pădure vie
        Stelară
        Am degetele toate clorofilate
        Starea mea de creangă
        Gângurit de frunză
        Toarce-mă în tine
        Lebădândă
      
        Geamănă şoaptei tale
        Cu rădăcini
        În spaţii oculare…

TIMP PARALEL

    Din timpul sfinţilor părinţi,
    Smerită se înalţă noaptea,
    Când noi ne întrebăm cuminţi,
    Cu şoapte în delir, ce-i soarta.
  
    Cresc rugăciuni săpând tăceri,
    Privind spre ceruri din icoane,
    Iubind lumina ce încet de ieri
    Ne-mbracă în cartoane.
  
    Încărcată cu viaţă-n sine,
    O comunicare în firesc
    Leagă crucea dinspre tine
    Timpul paralel şi sufletesc.
  
    Mâna ta binecuvintează,
    Nici o depărtare nu mi-o ia,
    Drum dintr-o tăcere trează
    Între două lumi de pe o stea.
  
    Pleci cu dis-de-dimineaţa
    Într-o ploaie de metanii mari,
    Ca să-mi porţi cu grijă viaţa
    Între răsărituri sus fără hotar.

VOCI

         Urechea-mi stă talangă de cer
         În şoapta zilelor toate
         Cald aşezate în chip de noapte
         Călător duios desenat în echer
         Spune-mi ceva, din de-departe…

SEVA STELARA

  
    Sunt coajă stelară născută
    Cu soare în fibră durută
    Spaţiul tristeţii pe undă să fiu
    Ce-n râu ca salcia străjer viu
    Poate aşa adună pământul
    Durerile stelelor în praful nimbat
    De demult în ascultări pornite
    Trezind pe rând ruguri trăite
    Sfâşiate-ntr-un destin furat
    Întrebând cerul ce-i adevărat
    Nimic sau totul din cuvânt
    Afli într-o noapte de pământ
    Măsurând un adânc stelar divin.

EFIGIA INIMII - Retezat

        Eşti verdele sfidând paloarea
        Prin urma soarelui în mare
        Eşti pâinea ce-şi coace sudoarea
        Nu peisaj de apetituri clare
        Eşti aisbergul ce duce zarea
        De la pocal până la sare
        Eşti chiar săgeata cu valoarea
        Ploilor ce se atrag şi care
        Ca-ntr-o efigie-s culoarea
        Atâtor străbuni dintr-o uitare.

SANCHONIATHON

         Adesea privesc cerul
         Prin ochii tăi sihaştri,
         Scăldându-mă-n misterul
         Atâtor lumi de aştri.
        
         Adesea ţi-ascult cuvântul
         Prin glas de violină,
         Înfiorând pământul
         Cu vraja lui deplină.
        
         Adesea, tu-mi eşti zarea
         Divină ce mă-ngână,
         La fel ca-nfăţişarea
         De taină din fântână.
        
         Adesea-n suflet taina
         Ţi-o legăn printre ceruri,
         Cătându-te sub haina
         Eternelor misteruri.
        
         Iar dulcea bucurie,
         Izvor din ochi albaştri,
         De-a pururi îmi învie
         Edenic dor de aştri.

PROFILUL TOAMNEI

  
 S-a semeţit pe cer profilul
 Toamnei cu mantii-n rubini,
 Acolo unde paşii-şi lasă,
 Ciorchinii grei transmit lumini.
  
 De dealuri şi-o vâlcea toată
 S-a bucurat turnând vopsea
 Pe talerele-mbujorate must e
 De mult arzând precum o stea.
  
 Musteşte-n ochi rodul de-o vară,
 Înmiresmând poveri de rob.
 Amurgul în lăzi adulmecă
 Piramidal strânşi bob lângă bob.
  
 Răsuflecându-şi verdele,
 Când soarele salută-n somn
 Ziduri lungi suntem în lege
 Cu aromele diurne într-un pom.
  
 Mă doare bobul din ciorchine
 Prins în rotunda sfâşiere
 A jertfă mândru să se-nchine,
 Aşa cum trece o tăcere.

TEII LUI EMINESCU

         Mă duc cu Teii Tăi spre cer,
         Să pot găsi cununa mea de spice
         În foitajul cărţilor ce vin,
         Te strig în ploi să mă adun
         Cu mâinile literei Tale.
         Pe-un prag de scări sihastre
         Să mă cunosc ca apă,
         Să îmi cuprind misterul
         În sufletul Tău moştenit
         Şi să Te-ntâmpin tainic
         Printre cărţile-nspicate
         Cu Teii Tăi trecuţi prin mine.

TARA MEA

        Cu ochii înverziţi de dealuri,
        Mă rupe-o amintire-n viitor.
        Un nor de aur cum coboară
        Aici. născându-mă pentru un dor.
      
        Primăvara furişează mătăsuri,
        Tresăriţi de viaţă şi iubiri,
        Ne dăruie-o ploaie de seară,
        Într-o smerenie de priviri.
      
        O, ŢARA MEA, cuminte şi stelară,
        Limba iubirii uitată-n sertare,
        Descoper-o din zgurile rostirii,
        Să ţi-o repete smerit la hotare.
      
        Mamei să-i dărui destinul ciuntit,
        Satele frământând o pâine,
        Talpa copilei ce-a fost luminând,
        Când o speria viaţa de mâine.
      
        Spun rugi sub cruci cât ţara
        De pe o hartă ruptă-n vecini.
        Lacrima mi-e blidul din masa
        Ochilor trişti ucişi de străini.
      
        Cântec mai am, dragostea, ea,
        Pentru copile, cartea vacanţei
        Să dărui, desigur, şi-acum,
        Cărările cutezanţei.

TARA MEA

        Cu ochii înverziţi de dealuri,
        Mă rupe-o amintire-n viitor.
        Un nor de aur cum coboară
        Aici. născându-mă pentru un dor.
        
        Primăvara furişează mătăsuri,
        Tresăriţi de viaţă şi iubiri,
        Ne dăruie-o ploaie de seară,
        Într-o smerenie de priviri.
        
        O, ŢARA MEA, cuminte şi stelară,
        Limba iubirii uitată-n sertare,
        Descoper-o din zgurile rostirii,
        Să ţi-o repete smerit la hotare.
        
        Mamei să-i dărui destinul ciuntit,
        Satele frământând o pâine,
        Talpa copilei ce-a fost luminând,
        Când o speria viaţa de mâine.
        
        Spun rugi sub cruci cât ţara
        De pe o hartă ruptă-n vecini.
        Lacrima mi-e blidul din masa
        Ochilor trişti ucişi de străini.
        
        Cântec mai am, dragostea, ea,
        Pentru copile, cartea vacanţei
        Să dărui, desigur, şi-acum,
        Cărările cutezanţei.

ALINARE SINELUI- Voroneţ

         Mă-ntorc spre tine,
         Albastră sculptură grea,
         Din cer ţi-e ochiul,
         Adunând marmura ta.
        
         Verdele de sus te vede,
         Roşu firicel de vis,
         Într-un galben ca goblenul,
         Înălţat superb, nenins.
        
         Eşti o apă zburătoare,
         Mare, nu plantă, nici gând,
         Doar pierit subţire-n piatră,
         Zidule, ochi de pământ.
        
         Înnădind veşmânt eşti,
         Voroneţ, aduci tu mult,
         Iar în punct ţese cascade
         Firul tău de la-nceput.

DE DOR

 DE DOR
        Copilelor mele
      
        Maică Sfântă, eşti cu mine,
        Lecţia s-o ştiu da copilelor
        Ce mi-ai dat cum se cuvine
        Când zorile-s pregătite.
      
        Blând începuturi de soare
        Cărărilor aşteptării sfinte
        Mugurii lor vin ca odoare,
        Mamă, de luări aminte.
      
        S-au născut cu gânguratul
        Florilor ce ne vestesc
        Că-n petale-i piuiatul
        Fetelor dragi care cresc.