Craciun fericit!

http://www.youtube.com/watch?v=yNOm0HEszro
Pentru moderatori si pentru cei ce se uita la acest blog va urez Craciun Fericit!

SE-NTUNECĂ IARBA

Cum de se-ntunecă iarba
Sub pasul stelei târziu
Umblă tăcerea în ochii tăi
Din galaxii
mii…

Ghiarele crengilor înspre înalt
Cuie bat în cer înstelat
Şi mă ţintesc sub bolta grea
Din broderii
gri...

Gândul mi-l semăn pe-un colţ de stea
Fuge lumina sub umbra ta
Şi stări de apă grea
Din poezii
vii…

INSUSIRI

O floare îmi măsoară creierul
Cu o viteză înspăimântătoare
E primăvară pe aici
Doar sunetul perpetuu de lumină
Suie din adâncuri
Un sentiment
Şi sunt chiar el

SEVĂ STELARĂ

Sunt coajă stelară născută
Cu soare în fibră durută
Spaţiul tristeţii pe undă să fiu
Ce-n râu ca salcia străjer viu
Poate aşa adună pământul
Durerile stelelor în praful nimbat
De demult în ascultări pornite
Trezind pe rând ruguri trăite
Sfâşiate-ntr-un destin furat
Întrebând cerul ce-i adevărat
Nimic sau totul din cuvânt
Afli într-o noapte de pământ
Măsurând un adânc stelar divin.

SPERANTA DE VIS

Ai cui suntem
Simfonie de stări
Alcătuim unicate-n doi
Speranţă de vis
Dezlegări în suspine
Încălzind un infinit
Bucuria rodind
Bob după bob
Sufletul în fire
Împlinit cu legământ
Peste zăcăminte
Nedescoperite
În truda sunetelor
Născând
Nedăruit nerostit
Neamului existând.

Poezii dedicate astronautului Dumitru Prunariu

Dintre toti ce-si spun moderatori,unul singur creeaza acest blog!
Intai va vom face placerea sa va oferim aceste versuri,apoi cu permisiunea dumneavoastra,vom transpune versurile in imagini si muzica.

SIMFONIA SFERELOR

SPAŢII OCULARE

Pădure vie
Stelară
Am degetele toate clorofilate
Starea mea de creangă
Gângurit de frunză
Toarce-mă în tine
Lebădândă

Geamănă şoaptei tale
Cu rădăcini
În spaţii oculare…

SEVĂ STELARĂ

Sunt coajă stelară născută
Cu soare în fibră durută
Spaţiul tristeţii pe undă să fiu
Ce-n râu ca salcia străjer viu
Poate aşa adună pământul
Durerile stelelor în praful nimbat
De demult în ascultări pornite
Trezind pe rând ruguri trăite
Sfâşiate-ntr-un destin furat
Întrebând cerul ce-i adevărat
Nimic sau totul din cuvânt
Afli într-o noapte de pământ
Măsurând un adânc stelar divin.

SPERANŢĂ DE VIS

Ai cui suntem
Simfonie de stări
Alcătuim unicate-n doi
Speranţă de vis
Dezlegări în suspine
Încălzind un infinit
Bucuria rodind
Bob după bob
Sufletul în fire
Împlinit cu legământ
Peste zăcăminte
Nedescoperite
În truda sunetelor
Născând
Nedăruit nerostit
Neamului existând.

ÎNSUŞIRI

O floare îmi măsoară creierul
Cu o viteză înspăimântătoare
E primăvară pe aici
Doar sunetul perpetuu de lumină
Suie din adâncuri
Un sentiment
Şi sunt chiar el

SE-NTUNECĂ IARBA

Cum de se-ntunecă iarba

Sub pasul stelei târziu

Umblă tăcerea în ochii tăi

Din galaxii

mii…

Ghiarele crengilor înspre înalt

Cuie bat în cer înstelat

Şi mă ţintesc sub bolta grea

Din broderii

gri...

Gândul mi-l semăn pe-un colţ de stea

Fuge lumina sub umbra ta

Şi stări de apă grea

Din poezii

vii…

CE VRERI

Ce vreri nescrise

Ne-au dăruit

Şi suntem dis-de-dimineţi

Cu tâlc

Duse-n colind

Suflet cu vise arzând

Şi-mi este frig

Doar frig…

VOCI

Urechea-mi stă talangă de cer

În şoapta zilelor toate

Cald aşezate în chip de noapte

Călător duios desenat în echer

Spune-mi ceva, din de-departe…

OCHII

Ochii ţi-i simt întrebători

Din universul spre care pleci

Frunza stejarului în zori

Basmul iveşte rând cu rând

Pe urma pasului din poteci

Umbra alint când tu le treci

Zâmbet dintr-un abis brumărind

Suflet despământenind

Mâna scrie slove de veci

Ca un copil ucis de trecători

Pân-vei uita de muritori.

TONUL LUMII TALE

În grădina sufletului meu,

Privirea ta clorofilează fraze,

Când tac în tonul lumii eu,

Colinde zic sunând din raze.

Şi de te-ascult din umbra ierbii

Cu tresăriri lângă sideful lunii,

Îţi scriu ca-n răsărituri orbii,

Urcând lumini în hora lumii.

Noaptea mi-e un sentiment

Cu privirea gheţii dezgheţate,

Tonuri de penaje cresc fluent,

Demascând tăceri abandonate.

Unde eşti pe chipuri muzicale,

Vama aerului ţi-am cântat,

Înrămând atâtea nopţi din cale

Pe cuvânt rămas nemodulat?

TU EXIŞTI

Tu exişti, de când…

Fire din ochii tăi,

Ca frunza-nchisă de stejar

Cântecul verii îl cheamă...

Eu exist, de când…

Fire din ochii mei,

Ca frunza în noapte,

Iar tu…navigator de vise...

De când…de când…

RODIREA DURERII

Cine-mi furaţi iar tăcerea
Îndelung vibrată-n credinţă?
Cu ce dreptul la viaţă e vrerea
Ascunsă  în ziduri de fiinţă?

Acum nu mă vreau întrebată,
Libertatea o cer vameşii cruzi.
Mâna sculptată pe gură, iată,
Este perpetuu  sub ochii uzi.

N-am voce urlată în vânt,
Zidită n-a vrut Creatorul,
În lume ştearsă, doar în cuvânt
Dă mâinii drepte soborul.

Se pare că eu mai am sensul
Despărţirilor din neam...
Cu mine-şi întâlnesc versul
Printr-o nălucă adusă de hram.

Acum urc scara Învierii
Ce o încearcă omul postind,
Iar la sfârşitul răstignirii,

Iisus dă o altă faţă înviind.

DUH DE GRÂU

Întârzieri fără lumină,
Sevă sfântă, duh de grâu,
Mie-mi eşti rudă-apropiată,
Ochiul cum ţi-l simt şi ştiu.

Întârzieri bolborosite,
În zboruri de mirare
Neidentificate în ce am,
Doar sămânţă de culoare.

Întârzieri de nicăieri,
Fără de timp în ceva sfânt,
Uimiri de fire nevăzute,
În pământ neîncăpând.

Întârzieri în noi greoi,
Fantastice reluări în nea,
Linii marcate pe-ascuns:
Parcări de suflet – grânar de stea.

Întârzieri metalice în cer,
Acolo unde crucile-s cărări,
Îmi scriu pomelnicul dat
De nume rânduite spre zări.

Întârzierile, atât de mute sunt...

ESENŢE DIN CER

    Ţara mea, aştept înfrigurată
    Dinspre munţi să mă-mpresori,
    Să mă simt neînsemnată,
    Cum dai tu semnale-n zori.
  
    Eşti lacrimă de cer pe ochiul meu,
    Iubire dezmierdând lumină,
    Mărgean dintr-un  bol de minereu
    Izvor de ceea ce-o să vină.
  
    Întinde mâna, precum muma
    Peste cărări sus curcubeul,
    Să-ţi sărut aripa apelor şi huma,
    Cum codrii îşi smeresc amurgul.
  
    Condeie cresc sub braţul tău,
    Peste cărările minunilor în soare,
    Ascult sufletul, cuvânt ecou,
    Cum iarba o privighetoare.

TĂRIE DE CARPAŢI

    Sunt lacrimă din cer,
    Tărie în glod să sper,
    Credinţă-n zori pe file,
    În nopţi şi zile şi zile.
  
    Sunt lacrimă din cer,
    Inimă-n şantier,
    Am descins pe şenile,
    În nopţi şi zile, şi zile.
  
    Sunt lacrimă din cer,
    Omului de-i cald ori ger,
    Carpaţii fraţilor învie

    În nopţi şi zile, şi zile.

LACRIMA ZIDIRILOR

Îmi tremură în ochi apusul
De grija amânării
Umede nopţi închid oraşul
Cu şoapte îi dezgheţ mortarul
Şi-n lacrima zidirilor pun foc.

De ce-mi furi liniştea, oraşule,
Cu dragostea din tine la un loc
Mai duc o cărămidă-două,
Cărărilor ce le visez ades,

Să împlinesc pătratele cu sfinţi.

VĂMILE SLOVELOR

        Rătăcesc cu voi în slove,
        Corectând în nopţi salvate,
        Îmbrăcând în azi o clipă
        Zidului de la cetate.
      
        Personaje sunt destule,
        Hainele sunt în zadar
        Au şi ifose şi bafte
        Au de toate fără har.
      
        Rătăcesc cu voi în noapte,
        Eu la slove, voi la bar,
        Când o s-aurziţi de gloanţe,
        Mă veţi pierde ca la zar.

ENERGII INFO

         Să nu mă căutaţi cumva
         În gândul vostru, n-aş distra
         Cum în privirea voastră nu încap,
         Poate o jumătate pe fereastră.
        
         Şuviţă nenăscută-i înfrăţirea
         De oriundeva cu cineva.
         Departe voi gândiţi de mine,
         Furând icoana lăcrimării.
        
         Vă doresc ce-i bine-n toate cele,
         Eu nu visez grămezi de bine,
         Dar vouă vă doresc iubirea
         Străfulgerată într-o iie.

RĂMÂNE CEVA

     Pe unde vom umbla
     Întrebări de întretaie ceaţa
     Rotund, drumul,
     Reguli de mult ştiute,
     De mult uitate...
    
     S-a vorbit despre timp,
     Dar timpul, unde e timpul?
     Se lungesc întrebările,
     Mă leg de probleme,
     Venim şi n-avem,
     Se grăbeşte citirea.
    
     Scapă firea competent,
     E genul ce scuteşte ziua.
     Sunt, rămâne ceva, eventual,
     Neîncadrarea în spaţiu
     C-un eu...

SUB GEANA ZORILOR

         Iar ninge peste umbra morţii
         Cu-adânci tăcuţii fulgi de nea
         Şi iar îţi bat în lemnul porţii
         Săgeţile din steaua mea.
        
         Dar tu, mă mai aştepţi în zori,
         Moarteo, ca de-atâtea ori,
         C-un braţ de ţepe şi fiori?
        
         Tu, forţă a unui înger care
         Mă topeşti de-aş fi de piatră,
         Corolă veşnic zâmbitoare,
         Un vis de clorofilă-n vatră.
        
         Cu Dumnezeu tu mă găseşti,
         Moarteo, nu mă stăpâneşti,
         Tocmind din iad poveşti.
        
         Eu, nemişcată-ascult iubirea
         Cu muzica ce-o poartă-n ea
         Şi îi primesc doar nemurirea
         De dragul îngerului de-oi putea.
        
         Dar parcă-s fără mâini şi trup,
         Moarteo, de-ai fi, am să te rup,
         Şi doar în cântu-mi să te-ntrup.
        
         Din nimbul tău tu dă-mi leac,
         Să ştiu mereu de Dumnezeu,
         Iar cu destinul ce să fac
         Că totu-mi pare-atât de greu...

TARA MEA

        Cu ochii înverziţi de dealuri,
        Mă rupe-o amintire-n viitor.
        Un nor de aur cum coboară
        Aici. născându-mă pentru un dor.
      
        Primăvara furişează mătăsuri,
        Tresăriţi de viaţă şi iubiri,
        Ne dăruie-o ploaie de seară,
        Într-o smerenie de priviri.
      
        O, ŢARA MEA, cuminte şi stelară,
        Limba iubirii uitată-n sertare,
        Descoper-o din zgurile rostirii,
        Să ţi-o repete smerit la hotare.
      
        Mamei să-i dărui destinul ciuntit,
        Satele frământând o pâine,
        Talpa copilei ce-a fost luminând,
        Când o speria viaţa de mâine.
      
        Spun rugi sub cruci cât ţara
        De pe o hartă ruptă-n vecini.
        Lacrima mi-e blidul din masa
        Ochilor trişti ucişi de străini.
      
        Cântec mai am, dragostea, ea,
        Pentru copile, cartea vacanţei
        Să dărui, desigur, şi-acum,
        Cărările cutezanţei.