Cine-mi furaţi iar tăcerea
Îndelung vibrată-n credinţă?
Cu ce dreptul la viaţă e vrerea
Ascunsă în ziduri de fiinţă?
Acum nu mă vreau întrebată,
Libertatea o cer vameşii cruzi.
Mâna sculptată pe gură, iată,
Este perpetuu sub ochii uzi.
N-am voce urlată în vânt,
Zidită n-a vrut Creatorul,
În lume ştearsă, doar în cuvânt
Dă mâinii drepte soborul.
Se pare că eu mai am sensul
Despărţirilor din neam...
Cu mine-şi întâlnesc versul
Printr-o nălucă adusă de hram.
Acum urc scara Învierii
Ce o încearcă omul postind,
Iar la sfârşitul răstignirii,
Iisus dă o altă faţă înviind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu