LACRIMA ZIDIRILOR

Îmi tremură în ochi apusul
De grija amânării
Umede nopţi închid oraşul
Cu şoapte îi dezgheţ mortarul
Şi-n lacrima zidirilor pun foc.

De ce-mi furi liniştea, oraşule,
Cu dragostea din tine la un loc
Mai duc o cărămidă-două,
Cărărilor ce le visez ades,

Să împlinesc pătratele cu sfinţi.

VĂMILE SLOVELOR

        Rătăcesc cu voi în slove,
        Corectând în nopţi salvate,
        Îmbrăcând în azi o clipă
        Zidului de la cetate.
      
        Personaje sunt destule,
        Hainele sunt în zadar
        Au şi ifose şi bafte
        Au de toate fără har.
      
        Rătăcesc cu voi în noapte,
        Eu la slove, voi la bar,
        Când o s-aurziţi de gloanţe,
        Mă veţi pierde ca la zar.