RODIREA DURERII

Cine-mi furaţi iar tăcerea
Îndelung vibrată-n credinţă?
Cu ce dreptul la viaţă e vrerea
Ascunsă  în ziduri de fiinţă?

Acum nu mă vreau întrebată,
Libertatea o cer vameşii cruzi.
Mâna sculptată pe gură, iată,
Este perpetuu  sub ochii uzi.

N-am voce urlată în vânt,
Zidită n-a vrut Creatorul,
În lume ştearsă, doar în cuvânt
Dă mâinii drepte soborul.

Se pare că eu mai am sensul
Despărţirilor din neam...
Cu mine-şi întâlnesc versul
Printr-o nălucă adusă de hram.

Acum urc scara Învierii
Ce o încearcă omul postind,
Iar la sfârşitul răstignirii,

Iisus dă o altă faţă înviind.

DUH DE GRÂU

Întârzieri fără lumină,
Sevă sfântă, duh de grâu,
Mie-mi eşti rudă-apropiată,
Ochiul cum ţi-l simt şi ştiu.

Întârzieri bolborosite,
În zboruri de mirare
Neidentificate în ce am,
Doar sămânţă de culoare.

Întârzieri de nicăieri,
Fără de timp în ceva sfânt,
Uimiri de fire nevăzute,
În pământ neîncăpând.

Întârzieri în noi greoi,
Fantastice reluări în nea,
Linii marcate pe-ascuns:
Parcări de suflet – grânar de stea.

Întârzieri metalice în cer,
Acolo unde crucile-s cărări,
Îmi scriu pomelnicul dat
De nume rânduite spre zări.

Întârzierile, atât de mute sunt...

ESENŢE DIN CER

    Ţara mea, aştept înfrigurată
    Dinspre munţi să mă-mpresori,
    Să mă simt neînsemnată,
    Cum dai tu semnale-n zori.
  
    Eşti lacrimă de cer pe ochiul meu,
    Iubire dezmierdând lumină,
    Mărgean dintr-un  bol de minereu
    Izvor de ceea ce-o să vină.
  
    Întinde mâna, precum muma
    Peste cărări sus curcubeul,
    Să-ţi sărut aripa apelor şi huma,
    Cum codrii îşi smeresc amurgul.
  
    Condeie cresc sub braţul tău,
    Peste cărările minunilor în soare,
    Ascult sufletul, cuvânt ecou,
    Cum iarba o privighetoare.

TĂRIE DE CARPAŢI

    Sunt lacrimă din cer,
    Tărie în glod să sper,
    Credinţă-n zori pe file,
    În nopţi şi zile şi zile.
  
    Sunt lacrimă din cer,
    Inimă-n şantier,
    Am descins pe şenile,
    În nopţi şi zile, şi zile.
  
    Sunt lacrimă din cer,
    Omului de-i cald ori ger,
    Carpaţii fraţilor învie

    În nopţi şi zile, şi zile.

LACRIMA ZIDIRILOR

Îmi tremură în ochi apusul
De grija amânării
Umede nopţi închid oraşul
Cu şoapte îi dezgheţ mortarul
Şi-n lacrima zidirilor pun foc.

De ce-mi furi liniştea, oraşule,
Cu dragostea din tine la un loc
Mai duc o cărămidă-două,
Cărărilor ce le visez ades,

Să împlinesc pătratele cu sfinţi.

VĂMILE SLOVELOR

        Rătăcesc cu voi în slove,
        Corectând în nopţi salvate,
        Îmbrăcând în azi o clipă
        Zidului de la cetate.
      
        Personaje sunt destule,
        Hainele sunt în zadar
        Au şi ifose şi bafte
        Au de toate fără har.
      
        Rătăcesc cu voi în noapte,
        Eu la slove, voi la bar,
        Când o s-aurziţi de gloanţe,
        Mă veţi pierde ca la zar.

ENERGII INFO

         Să nu mă căutaţi cumva
         În gândul vostru, n-aş distra
         Cum în privirea voastră nu încap,
         Poate o jumătate pe fereastră.
        
         Şuviţă nenăscută-i înfrăţirea
         De oriundeva cu cineva.
         Departe voi gândiţi de mine,
         Furând icoana lăcrimării.
        
         Vă doresc ce-i bine-n toate cele,
         Eu nu visez grămezi de bine,
         Dar vouă vă doresc iubirea
         Străfulgerată într-o iie.