În liniştea pietrei din noi
Cum adunată-n snopii cruzi
Tace-o vioară peste duzi.
Mi-aştept privirile-napoi
Şi-nchid câmpiile în mâini
Cu orizonturi necuprinse
Cu ciutura fântânii neatinse.
Mi-am adunat toate forţele şi am adus poeziile la o formă de tandre poeme, după sfatul doamnei prof. univ. dr. Crina Bocşan, preşedinta Asociaţiei “Iulia Haşdeu”-Club UNESCO, unde activez acum. Mulţumesc prietenei mele Marilena Tun pentru că mi-a redat încrederea şi respectul pentru munca elefantastică de după perdea, a poeziilor scrise după o noapte afumată în culoarele ziarului unde lucram la corectură...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu