Adesea privesc cerul
Prin ochii tăi sihaştri,
Scăldându-mă-n misterul
Atâtor lumi de aştri.
Adesea ţi-ascult cuvântul
Prin glas de violină,
Înfiorând pământul
Cu vraja lui deplină.
Adesea, tu-mi eşti zarea
Divină ce mă-ngână,
La fel ca-nfăţişarea
De taină din fântână.
Adesea-n suflet taina
Ţi-o legăn printre ceruri,
Cătându-te sub haina
Eternelor misteruri.
Iar dulcea bucurie,
Izvor din ochi albaştri,
De-a pururi îmi învie
Edenic dor de aştri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu