TARA MEA

        Cu ochii înverziţi de dealuri,
        Mă rupe-o amintire-n viitor.
        Un nor de aur cum coboară
        Aici. născându-mă pentru un dor.
      
        Primăvara furişează mătăsuri,
        Tresăriţi de viaţă şi iubiri,
        Ne dăruie-o ploaie de seară,
        Într-o smerenie de priviri.
      
        O, ŢARA MEA, cuminte şi stelară,
        Limba iubirii uitată-n sertare,
        Descoper-o din zgurile rostirii,
        Să ţi-o repete smerit la hotare.
      
        Mamei să-i dărui destinul ciuntit,
        Satele frământând o pâine,
        Talpa copilei ce-a fost luminând,
        Când o speria viaţa de mâine.
      
        Spun rugi sub cruci cât ţara
        De pe o hartă ruptă-n vecini.
        Lacrima mi-e blidul din masa
        Ochilor trişti ucişi de străini.
      
        Cântec mai am, dragostea, ea,
        Pentru copile, cartea vacanţei
        Să dărui, desigur, şi-acum,
        Cărările cutezanţei.

INTRETAIERI

    ÎNTRETĂIERI
                       Iaşi
  
    Nu se recomandă
    Starea de spirit,
    Iar starea, de fapt,
    Cade bezmetic
    Pe firul ierbii cald.
  
    N-am tematica
    Tresăririi.
    Ziua în pumn
    Mi-a-nvineţit slovele.
  
    Pe-o pagină albă
    Aştern un ochi curat,
    Celălalt îl pierd
    Întretăind realitatea.

ANDANTINO

ANDANTINO
Celic-Dere

Valul e umbra privirii
Clorofilând slove în icoane
La mâna dreaptă
Pământul creşte
În zori aripă
De zi sau noapte
C-un suflet de pază.

CĂLĂTORIE ÎN ESENŢĂ si AMÂNARE ETERICĂ

    CĂLĂTORIE ÎN ESENŢĂ
    Cluj
  
    Suflete al meu,
    Dezleagă
    Taina naşterii mele.
  
    De la-nceputuri
    Cedează
    Cărămizile grele.
  
    Anghelul cere
    Schimbarea
    Sfintei Ana de povară.
  
    Prinde fuga mereu
    Scăparea
    Unui neam de ocară.
  
    Să am gângurit,
    Târând
    Un obuz înfăşat.
  
    În lacrimi înot
    Întrebând
    De ce m-au linşat?
  
    Ce-i viaţa, murind,
    Soro?

        AMÂNARE ETERICĂ
        Sibiu
      
        Nu ştiu să umblu-n peisaj
        Mai lasă-mă să mi se zvânte calea
        Atâtor zboruri moarte de petale...
      
        Nu ştiu să umblu-n peisaj
        Mi-aştept o stare, un cuvânt,
        Cădelniţând prin ploaie...

SPERANTA DE VIS si SPATII OCULARE

        SPERANŢĂ DE VIS
      
        Ai cui suntem
        Simfonie de stări
        Alcătuim unicate-n doi
        Speranţă de vis
        Dezlegări în suspine
        Încălzind un infinit
        Bucuria rodind
        Bob după bob
        Sufletul în fire
        Împlinit cu legământ
        Peste zăcăminte
        Nedescoperite
        În truda sunetelor
        Născând
        Nedăruit nerostit
        Neamului existând.

SPAŢII OCULARE
      
        Pădure vie
        Stelară
        Am degetele toate clorofilate
        Starea mea de creangă
        Gângurit de frunză
        Toarce-mă în tine
        Lebădândă
      
        Geamănă şoaptei tale
        Cu rădăcini
        În spaţii oculare…

TIMP PARALEL

    Din timpul sfinţilor părinţi,
    Smerită se înalţă noaptea,
    Când noi ne întrebăm cuminţi,
    Cu şoapte în delir, ce-i soarta.
  
    Cresc rugăciuni săpând tăceri,
    Privind spre ceruri din icoane,
    Iubind lumina ce încet de ieri
    Ne-mbracă în cartoane.
  
    Încărcată cu viaţă-n sine,
    O comunicare în firesc
    Leagă crucea dinspre tine
    Timpul paralel şi sufletesc.
  
    Mâna ta binecuvintează,
    Nici o depărtare nu mi-o ia,
    Drum dintr-o tăcere trează
    Între două lumi de pe o stea.
  
    Pleci cu dis-de-dimineaţa
    Într-o ploaie de metanii mari,
    Ca să-mi porţi cu grijă viaţa
    Între răsărituri sus fără hotar.

VOCI

         Urechea-mi stă talangă de cer
         În şoapta zilelor toate
         Cald aşezate în chip de noapte
         Călător duios desenat în echer
         Spune-mi ceva, din de-departe…