Cu ochii înverziţi de dealuri,
Mă rupe-o amintire-n viitor.
Un nor de aur cum coboară
Aici. născându-mă pentru un dor.
Primăvara furişează mătăsuri,
Tresăriţi de viaţă şi iubiri,
Ne dăruie-o ploaie de seară,
Într-o smerenie de priviri.
O, ŢARA MEA, cuminte şi stelară,
Limba iubirii uitată-n sertare,
Descoper-o din zgurile rostirii,
Să ţi-o repete smerit la hotare.
Mamei să-i dărui destinul ciuntit,
Satele frământând o pâine,
Talpa copilei ce-a fost luminând,
Când o speria viaţa de mâine.
Spun rugi sub cruci cât ţara
De pe o hartă ruptă-n vecini.
Lacrima mi-e blidul din masa
Ochilor trişti ucişi de străini.
Cântec mai am, dragostea, ea,
Pentru copile, cartea vacanţei
Să dărui, desigur, şi-acum,
Cărările cutezanţei.
